Nu fi prost pe munte! - mesaj către mine însămi, dar poate și lecție pentru alții

Așa începe o zi care se poate sfârși tragic: cu un senin cum de ceva zile n-a mai fost și vreo 28 de grade, să simți că e vară.

Și cu o sete de munte, ca de obicei, chiar dacă dimineața nu ți-a fost prea bună – ai mâncat ceva prea greu, prea târziu, adică cu prea puțin timp înainte să pleci spre traseu. Și bineînțeles, fără să ai la tine ce orice om care știe cât e de capricios muntele, ar trebui să poarte după el – bocanci chit că ți-e bine și cu pantofii de alergare montană, pelerina aia bună – chit că e mai mare și mai grea, șosete de schimb – măcar atât, o pungă sau orice cu impermeabilitate maximă, în care să poți vârî, la nevoie, telefonul, portofelul și ce mai poate fi deteriorat. De altele nici nu mai îndrăznesc să pomenesc.