Maroc, exoticul de lângă noi

Pentru călătorul obișnuit cu Europa, Maroc este poate cea mai bună opțiune pentru a ieși din familiar și a explora o destinație exotică. Nu este deloc departe de Europa (practic, din Tanger se poate vedea țărmul european), nici din România nu este prea departe, iar Marocul îți oferă o experiență demnă de poveștile din 1001 de nopți.

Multe orașe oferă atât tradiționalul nord-african, cât și modernul de inspirație franceză. Marrakech, Fes, Chefchaouen, Casablanca, Essaouira și alte câteva orașe au atât orașul vechi (medina) cu străduțe înguste, labirintice, clădiri tip cetate cu ferestre mici pentru a domoli arșița verii, cât și orașul nou (ville nouvelle), construite inițial după ce francezii au ocupat Marocul și l-au transformat în protectorat, orașe moderne, tipic sud-europene de inspirație franceză. Pentru o excursie în care să descoperi numeroase fațete culturale ale Marocului milenar, dar și modern, mixând totul cu niște peisaje montane sau deșertice de neuitat, puteți s-o faceți alăturându-vă circuitului Maroc, capitale imperiale și aventură în deșertul Sahara în perioada Paștelui.

O călătorie în Maroc este o bucurie în a descoperi culorile acestei țări. Yves St. Laurent, celebrul designer francez care s-a mutat efectiv în Maroc în perioada sa de glorie, iar vila sa de la Marrakech poate fi vizitată, spunea că „Marrakech m-a învățat culorile”. Nu este doar Marrakech. Culorile albe ale Essouira, albastre ale Chefchaouen, roșii ale Marrakechului creează o impresie deosebită asupra călătorului, dar întregul Maroc este colorat – chiar și în deșert sau în orașele mai mici.

Marrakech – este orașul fabulos al Marocului. Intrat în atenția lumii datorită bogățiilor fără limită ale lui Thami el Glaoui, pașă de Marrakech, sau de prezența lui Yves St. Laurent în Marrakech (care a atras după el mii de admiratori, fotomodele și ziariști), Marrakech este prin excelență locul unde lumea modernă și cea tradițională se întâlnesc. Magnetul principal al orașului este fabuloasa piață Jemaa el-Fnaa, unde poți asista zâmbind la tot soiul de forme de distracție, unele practicate de secole – de la dansul cobrelor la dansuri tradiționale, de la poză cu maimuță la pescarii de Coca-Cola, de la povestitori (aici, trebuie însă să înțelegi arabă) la spectacole acrobatice, Jema el-Fnaa este un adevărat carnaval perpetuu. În spatele pieței, începe misterioasa medina, orașul vechi cu străduțe cu meandre și alambicate – vei nimeri într-un bazar ca în 1001 de nopți cu mirodenii exotice, dar și cu tricouri de fotbaliști – la mare cinste astăzi, după ce naționala Marocului a ajuns în semifinalele Campionatului Mondial din Qatar.

Fez – orașul care a fost capitala Marocului cel mai îndelungat timp din istorie. Are și cea mai mare medina, unde viața pare să nu se fi schimbat în ultima mie de ani. Aproape 9000 de străzi, alei, intrări fac din medina Fez cel mai mare labirint din lume, așa că fără un ghid te cam pierzi. Cel mai exotic, dar și mai mirositor loc din oraș sunt vopsitoriile – Fez are o tradiție multimilenară în pielărie, iar pieile sunt vopsite în culori obținute din ingrediente naturale – urină de vacă, lămâie, găinaț de porumbei, roci sfărâmate și multe altele. Poți să observi cum sunt colorate pălăriile din balcoanele unor magazine și, pentru a atenua mirosul, primești o frunză de mentă să o pui peste nările mai delicate. Principala experiență este însă să te plimbi pe străduțe, pe alei, să descoperi magazine sau chiar meșteșugari, să treci prin porți străvechi, pe lângă măgari sau motorete și să te simți transportat într-un alt timp.

Ait Benhaddou – majoritatea populației Marocului nu este formată din arabi, ci din berberi, populația localnică care trăiește pe aceste meleaguri de mii de ani. Dacă la nord de Atlas, aceștia s-au mai mixat cu arabii și au fost relativ arabizati, la sud de Atlas, de unde începe deșertul stâncos al Saharei, găsești o arhitectură și o civilizație berbere 100%. Berberii au construit așa-numitele Kasbah-uri, castele ale notabilităților locale, care pot fi observate în aproape fiecare sat. Cel mai spectaculos sat berber este Ait Benhaddou, locul în care s-au filmat zeci și zeci de megaproducții istorice, construit pe o stâncă formată din adevărate minicetăți ale clanurilor din sat. Ait Benhaddou este locul unde vei înțelege stilul clădirilor construite în întreaga Sahară.

Chefchaouen – orașul albastru din Munții Rif. Aflat în mijlocul unei regiuni cu o fertilitate de necrezut pentru cei care cred că Marocul înseamnă doar nisip și stâncă, Chefchaouen a fost fondat de refugiați musulmani și evrei din Spania. La începutul secolului XX, când zona a fost ocupată de spanioli, aceștia au descoperit cu surprindere că evreii localnici vorbeau o spaniolă castiliană de secol XVI, o spaniolă arhaică, o adevărată capsulă lingvistică a timpului. Deși mulți ghizi spun povești frumoase și înălțătoare cu privire la motivul pentru care o bună parte din clădirile din medina orașului sunt vopsite în nuanțe de albastru tare, adevărul este mult mai prozaic – a fost o idee a municipalității pentru a dezvolta turismul în această regiune săracă și mai îndepărtată de rutele turistice obișnuite. Și a avut mare succes – aici, ideea este să te pierzi pe străduțele labirintice, printre clădiri vopsite în albastru, multe cu flori pe pereți, într-un adevărat paradis blue.

Merzouga – răsăritul sau apusul petrecut pe dune în urma unei călătorii pe cămile, urmându-se una după alta, îți declanșează în minte acea imagine a caravanelor care străbăteau Africa și Asia Centrală, fiind motorul comerțului și schimbului de idei, informații și inovații. Un răsărit sau apus în deșert este întotdeauna un moment memorabil, așa că este o experiență marocană care nu poate fi ratată.

Casablanca – un paradox. Este cel mai mare oraș al Marocului (aproape patru milioane de locuitori), dar nu a fost niciodată capitală a Marocului. Nici măcar o zi ! A ieșit din somnolența unui târg pescăresc unde nu se întâmplă nimic după 1912, când Marocul a devenit protectorat francez, iar francezii au căutat să dezvolte localități noi, care nu aveau nicio conotație istorică cu vremurile de glorie ale marocanilor, iar Casablanca (ca și învecinatul Rabat) bifa aceste nevoi – în plus, se aflau la Oceanul Atlantic, deci legăturile maritime cu metropola europeană erau foarte rapide. Ca idee, Casablanca avea 12.000 de locuitori în 1906 și 110.000 de locuitori în 1921! În momentul independenței Marocului (1956), mai bine de jumătate din populație erau francezi. După independență, Casablanca și-a păstrat rolul de capitală economică și este un oraș în plină dezvoltare, activ și într-un amplu proces de înfrumusețare. Pentru turistul obișnuit, magnetul îl reprezintă impresionanta moschee Hassan al II-lea, terminată de fostul rege în 1993, care este cea mai mare moschee din Africa și a șaptea din lume ca mărime – de asemenea, este una dintre cele mai frumoase și unica moschee în care un nemusulman poate intra în Maroc. Casablanca a devenit faimoasă și datorită filmului cu același nume lansat în 1943, dar trebuie spus că nici măcar un cadru nu a fost filmat în Maroc – totul a fost filmat în studiourile de la Hollywood, dar asta nu contează. În apropiere de port, poți să iei masa în Ricks Café, care reconstituie în detaliu celebra cafenea din film. E locul ideal pentru o cină.

Sursa: libertatea.ro